Navigare: povesti | design web | ghiduri grafica | demotivationale | jocuri | culinar | contact | home

Poveste de groaza - despre zombie, vrajitoare, blesteme si tradari (rezumat)

A fost asternuta cu citeva luni in urma ca o idee si daca nu ar fi spusa aici poate ca s-ar pierde pentru totdeauna.
Povestea se afla deocamdata in stadiu de rezumat, dar are posibilitatea de a deveni mai consistenta, capatind personaje bine conturate, dialoguri si descrieri ample. Daca sinteti interesati de evolutia povestii, folositi caseta alaturata pentru sondaje si adaugati comentarii.


A fost o data ca niciodata, ca de nu ar fi, nu s-ar povesti, un erou care haladuia de ani si ani. Era intr-o calatorie initiatica, vroia sa isi descopere sufletul nemuritor, puterile interioare, si poate chiar sensul existentei.

In lunga lui peregrinare a ajuns intr-o buna zi pe un tarim minunat, asa cum numai in visurile lui isi inchipuise ca poate exista: cimpii nemarginite pline de flori multicolore, fluturi si tot felul de alte gize roiesc sprintar de la o floare la alta, clipocitul piriiaselor cristaline iti umple sufletul de pace interioara iar ciripit pasarelelor umple totul de viata. Curind avea sa afle ca tot peisajul acesta idilic i se datoreaza stapinei locului, o vrajitoare buna, pe numele sau Vrajitoarea Albastra, a carei magie se regasea la originea tuturor acestor minunatii.

Nu a apucat bine sa observe frumusetea locurilor ca a si fost intimpinat de stapina locului, care l-a poftit sa zaboveasca pe acolo si poate chiar sa o ajute cu experienta lui dobindita in numeroase lupte pentru a apara regatul de niste dusmani care ii dadeau tircoale.
Si a ramas o vreme, cind erau amenintati de dusmani luptau, cind nu petreceau, depanau povesti si faceau planuri de viitor. In acest rastimp regatul a inflorit si mai mult, raufacatorii au fost pusi pe goana iar eroul nostru incepea sa creada din ce in ce mai tare ca poate gasi raspunsuri la intrebarile sale, ca ar putea fi un rost al calatoriei intitiatice, ca poate avea toata lumea la picioare.

Deodata, pe nepusa-masa, fara a-si putea explica de ce, cind toate pareau sa mearga mai bine ca niciodata si nici o opreliste nu s-ar mai fi putut ivi, Vrajitoarea Albastra il cheama la ea si ii infige in spate un pumnal otravit, aruncind in acelasi timp asupra lui un blestem cumplit care il transforma in zombie, un mort viu, un cadavru umblator, si apoi ii cere sa paraseasca tara sau sa putrezeasca in mlastinile regatului, devenind ingrasamint pentru acestea.

Cu sufletul plin de durere, a privit inainte si singurul lucru pe care se simtea in stare sa il mai faca a fost sa se tirasca pina in regatul vecin, pe unde trecuse mai demult, luase parte la niste batalii de aparare, o cunostea pe stapina acestuia, Vrajitoarea Verde, care ii promisese cindva ca il va ajuta in calatoriile sale.
Acum nu mai avea altceva de facut decit sa isi puna toate sperantele de alinare a blestemului in Vrajitoare Verde, pe care o credea buna si priceputa. Ea ar fi putut sa il ajute cu un leac si poate chiar, fiind veche prietena cu Vrajitoarea Albastra, ar fi putut sa ii puna o vorba buna pe linga aceasta pentru o vindecare adevarata.

Zi si facut, si-a adunat ultimele puteri si a ajuns, cu chiu, cu vai, in fata Vrajitoarei Verzi, care dupa cum se astepta, l-a primit cu mare fast. I-a povestit acesteia toate pataniile sale, a cerut ajutorul, a implorat, a reamintit de vechile promisiuni, a jurat credinta, si i-a oferit acesteia ce putea din bogatiile tarimului sau natal.

Vrajitoarea Verde a inceput un joc macabru si cumplit: ii zimbea de incurajare dar il tinea cu anii prin salile de asteptare, il evita pe cit putea, iar atunci cind nu il evita, fie ii oferea otravuri drept leac la blestemul lui, fie ii propunea leacuri bune la orice altceva decit suferinta lui, fie ii cerea lucruri imposibile nu numai pentru starea lui actuala de zombie, dar si pentru forma lui anterioara, cea umana.

Si au trecut asa ani si ani, o vesnicie. Lumea se ruina, el devenea mai slabit iar speranta sa, singurul lucru care il mai tinea in viata, tot mai plapinda.
Pina intr-o zi cind Vrajitoarea Verde i-a iesit in cale cu un licar lugubru in ochi, i-a spus rizind cu cinism ca nu vrea sa il ajute, ca nu a vrut niciodata, totul a vost un joc viclean. Ea a scos atunci un pumnnal otravit, i l-a infipt in spate si in timp ce il rasucea cu cruzime in rana, cu fata desfigurata de un rinjet sinistru, a aruncat si ea un blestem cumplit, transformindu-l in zombie decazut, o stare si mai groaznica decit starea lui de zombie de pina atunci.

In acel moment el a inteles ca e mult prea tirziu pentru el, ca nu mai are nici o sansa de salvare, ca nu exista nimeni pe fata pamintului care sa vrea sau sa poata sa il ajute, a inteles cit de singur este si ca a gresit increzindu-se in Vrajitoarea Verde si amagirile ei, a inteles cit de malefica este aceasta.
Dar deja era era mult prea tirziu. Mintea lui afectata de atita otrava si de numeroasele blesteme a mai fost capabila de un ultim plan.

S-a tirit din nou cu mare greutate de data asta inapoi in tinutul Vrajitoarei Albastre, ajungind pina la turnul in care aceasta locuia acum impreuna cu un capacaun (ogre) oribil. Pina si pentru el, cu mintea bolnava si simturile slabite, era vizibila puterea unei vraji care inconjura turnul. Dar nu putea spune daca Vrajitoarea se afla sub robia farmecelor capcaunului sau daca monstruosul capcaun se afla sub vraja ei.

Planul era sa atraga atentia incercind sa scoata de la ea macar un cuvint, o privire, un gest, iar modul de a o face era sa provoace cit mai mult zgomot izbindu-si corpul sau aflat in descompunere de zidurile turnului de fildes, chiar daca fiecare izbitura ii mai zmulgea o bucata din trup.

In ciuda zgomotului infernal produs, zgomot care razbatea chiar dincolo de granitele regatului, Vrajitoarea Albastra nu a dat nici un semn ca ar auzi ceva, nu a iesit niciodata la fereastra, poate din nepasare, poate din reavointa, poate din cauza vrajii sau din cine stie ce alt motiv.
Dar el era constient ca nu mai are nici o alta sansa, asa ca a continuat sa se izbeasca de ziduri si de porti pina cind intregul corp i s-a spulberat in bucati iar el a trecut in nefiinta.

Si nimeni nu a trait fericit pina la batrineti. Si am incalecat pe o sa, si am digitizat povestea asa...


Daca v-a placut povestea si vreti sa mai auziti si altele sau daca vreti povestea asta spusa mai pe indelete, lasati citeva cuvinte la comentariile din sondajul alaturat.

bau bau - © 2007 Bau Bau care a luat-o razna | De citit despre Ioana