Poveste fantastica (DRAFT)

Volumul 1: Drumul spre Lacul otravit

• 21-22 mai - Neamul vrajitorilor impreuna cu aliatii sai traditionali, barbarii au organizat o mare petrecere cimpeneasca la care si trimisii oamenilor au fost invitati. Au fost jocuri, petreceri si voie buna.
  Oamenii au fost fascinati de maretia si nobletea elfilor, veniti si ei acolo, dar au plecat in cele din urma cu un gust amar: " asemenea fiinte nobile niciodata nu se vor alia cu neamul nostru umil"
  Desi i-a pus pe ginduri elocinta cu care elfii le-au povestit despre apropiata lor campanie impotriva fortelor intunericului, povestire care a fost scurtata prematur de o interventie brutala a barbarilor, fara a putea sti pe moment unde ar fi putut duce.
• 24 mai - Mult spre surprinderea batrinului general soseste o solie din partea elfilor, introdusa de ambasadorul vrajitorilor, impartasind din planurile lor de lupta impotriva intunericului si cerind citeva sfaturi despre logistica unei asemenea operatiuni de anvergura, in care experienta oamenilor era binecunoscuta.
  Au format un consiliu si am inceput sa inchege planuri, desi elfii nu se prea aratau deschisi si o tineu intr-una pe a lor.
• 27 mai - O noua petrecere cimpeneasca, de data asta tinuta la citadela vrajitorilor. Oamenii s-au dus plini de speranta ca ii vor gasi pe elfi mai binevoitori si li se va accepta implicarea si in campania directa, nu numai in planurile logistice.
  Crunta le-a fost dezamagirea la vederea elfilor care au fost mai fascinanti ca niciodata dar tot timpul au petrecut si planuit impreuna cu primitivii, nebagindu-i in seama, si in final au plecat inapoi catre orasul lor intrebindu-se daca aceasta nebagare in seama a fost fara voie, stiute fiind vechile legaturi intre elfi si primitivi sau au fost voita, spre a ii indemna pe oameni la o implicare mai mare.
• 29 mai - Intorsi de la serbarile cimpenesti, oamenii si elfii au continuat sa lucreze in consiliu, ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic. Desi oameni apucasera sa arunce o privire in globul de cristal din citadela vrajitorilor care le-a aratat niste imagini datatoare de speranta.
• 31 mai - Cind veneau la discutiile in consiliu, cind lipseau fara urma, parind preocupati de probleme pe care nu vroiau sa le impartaseasca, elfii l-au pus pe ginduri pe batrinul general, asa ca a adunat o ostire si a trimis-o inspre tabara elfilor, sa fie acolo daca li se va cere ajutorul si in lupta.
• 4 iunie - Armata Luminii, alianta eroilor oemnirii, statea campata de citeva zile la marginea maretului codru in care salasuiau elfii, gata sa ii ajute in marele razboi. Dar elfii pornisera intr-un ciudat joc psihologic: sub pretextul luptelor crincene de la celalalt capat al codrului care le-ar fi ocupat toata atentia, ignorau complet forta aliata.
  Atunci batrinului general dupa o noapte de chibzuiala i-a venit o idee vicleana: a aranjat steagurile de lupta ale armatei sale in asa fel incit se vedea cu ochiul liber ca transmit un mesaj, dar mesajul era criptic. Si ideea a functionat: elfii nu au inteles mesajul, dar au fost amuzati de el, drept pentru care i-au invitat pe oamenii la cartierul general pentru a discuta si din acea zi le-au si permis sa ia parte la lupta.
  Pentru oameni era deja mult prea tirziu pentru a mai da inapoi, deja in sinea lor jurasera credita cauzei, erau gata sa mearga pina la sacrificul final in numele aliantei.
• 6 iunie - De zile bune pornisera ofensiva catre fortareata intunericului, ducind batalii grele la fiecare pas cu hoardele dusmane cind s-au vazut nevoiti sa faca un ocol si sa asedieze un bastion al intunericului pentru a-l folosi ca baza a inaintarii.
• 10 iunie - Erau deja dupa citeva zile de asediu al bastionului si venise noaptea atacului final, luptele erau singeroase, victimele numeroase de ambele parti cind spre zorii zilei zidurile au cedat. Atunci comandatii elfi i-au gonit pe oameni de pe cimpul de lupta, nelasindu-i sa ia parte la cucerirea bastionului si nici la micul banchet ce a urmat. Penru cineva cu darul prestiintei ar fi fost un semn al lucrurilor ce vor urma.
• 11 iunie - Vazind dezamagirea profunda pe care le-au produs-o aliatilor, elfii au parut ca regreta sincer si chiar au incercat sa repare putin situatia. Oamenii nu banuiau pe atunci, dar asta urma sa se intimple iar si iar si din ce in ce mai grav.
  Sfirsitul zilei avea sa ii gaseasca pe elfi departe de oameni, sarbatorind victoria impreuna cu vechii lor prieteni, neamul vrajitorilor si aliatii acestora barbarii.
  
• 12 iunie - In cinstea micii izbinde din zilele trecute, elfii au promis aliatilor oameni o mare petrecere cu mied, dar numai dupa victoria finala in razboi iar oamenii au folosit prilejul pentru a promite si ei o mare petrecere cu lembas, cit de repede le vor ingadui aliatii lor elfi, chiar si inainte de incheierea razboiului. Era o incercare din partea barinului general de a stringe alianta. Si multa vreme de atunci incolo s-au invocat in van aceste promisiuni.
• 13 iunie - Nu numai ca ca a fost o zi de 13 dar in plus a fost si marti, o semnificatie nefasta cumulata, mai ales pentru elfi, care au o inclinatie nativa spre misticism si supersitii.
  Intr-o discutie despre viitor, oamenii au expmat ideea ca daca asta este singura solutie ca alianta sa dainuiasca si contributia lor sa fie apreciata, atunci ei isi doresc ca razboiul impotriva fortelor intnericului sa fie cit mai lung si cit mai greu, afirmatie care i-a deranjat atit de tare pe elfi incit au fost pe picior de a-si izgoni aliatii de pe cimpul de lupta. A fost nevoie de mari eforturi pentru a ii imbuna.
  Si ziua a fost plina de multe alte intimplari nefaste: atacuri surpriza ale dusmanilor, arme care s-au stricat in toiul luptei, astfel incit a doua zi nu au putut decit sa constate: "poate sa fie o zi mai rea decit ieri?", "nu stiu, dar nu vreau sa se mai repete... vreodata".
  Totusi ziua a avut si o parte buna: tirziu in noapte stind in jurul focului de tabara elfii le-au incredintat oamenilor citeva tomuri cu balade din istoria lor. A fost un semn de bunavointa mult apreciat.
culinar |
• 14 iunie - Seara macaroanelor a aruncat o lumina atit de umana asupra elfilor incit a umplut sufletele oamenilor de respect si admiratie, i-a ridicat pe acestia si mai mult in ochii lor, daca acest lucru mai era posibil.
• 16 iunie - Cu o zi in urma hoardele unor dusmani ancestrali ai natiei elfilor incepusera sa vuiasca din nou sub pamint asa ca acestia s-au vazut nevoiti sa deschida un nou front de lupta: ziua cu dusmanii lor ancestrali si noaptea cu fortele intunericului.
  Mare a fost mihnirea oamenilor cind au aflat ca li se permite doar o participare foarte limitata pe acest nou front, acceptindu-se de la ei numai niste marunte sfaturi tactice.
• 19 iunie - De dimineata, pe cind se pregateau de ofensiva punind cap la cap ultimele planuri elfii au facut in gluma o aluzie privind atitudinea oamenilor despre care si-ar fi dat seama ca facusera o slabiciune pentru ei. Acestia nu au avut incotro, si au recunoscut ca asa este. Mult aveau sa mai vorbeasca apoi despre aceasta slabiciune.
• 20 iunie - O noua zi de marti, o noua batalie grea. De data asta luptindu-se cu inamicii lor ancestrali elfii au vrut sa intre singuri in batalie. Oamenii adunasera o ostire la poalele dealului, gata sa intre in actiune imediat ce le-ar fi fost cerut ajutorul, dar asteptindu-se sa nu fie solicitati si-au rugat aliatii ca macar din cind in cind sa le mai dea semne de viata, sa ii tina la curent cu desfasurarea ostilitatilor.
  Spre dezamagirea lor, timp de jumatate de zi cit s-au dus lupte au fost complet ignorati, neprimind nici cel mai mic semn. Si mare le-a fost dezamagirea cauzata de lipsa de apreciere, incit seara nici nu au fost in stare de a mai sta la focul de tabara iar toata noaptea s-au framintat intrebindu-se daca e cazul sa puna capat aliantei si sa se retraga complet cu sufletele pline de amaraciune.
• 21 iunie - Dupa o zi plina de dezamagiri a urmat o alta mai luminoasa, s-au realizat impreuna multe fapte de vitejie, colaborarea a fost foarte strinsa, s-au impartasit multe ginduri profunde. Pe seara elfii chiar au stat si au depanat povestiri din trecutul lor, care povestiri i-au ridicat si mai mult in ochii tovarasilor lor.
• 22 iunie - Seara, inainte de a porni la batalia impotriva fortelor intunericului au fost clipe bune de ragaz, s-au jucat jocuri pe care elfii le-au cistigat de departe, toata lumea a fost fericita. Si tot in acea seara, in jurul focului, s-a vorbit despre aniversari si s-au facut legaminte, despre bunatati nemaivazuta la care vor fi lasati si oamenii sa fie partasi. Si a fost mare speranta si bucurie.
• 23 iunie - S-a vorbit mult despre o legenda de capatii a elfilor, despre un monstru hidos pe nume Bau-Bau, un om degenerat din vremurile de odinioara ce se transformase in monstru si bintuia lumea. Exista un hrisov stravechi pe care era inscrisa legenda, hrisov jinduit de elfi. Oamenii au facut tot ce le-a stat in putere si chiar mai mult decit atit pentru a fi ei aceia care gasesc hrisovul primii si li-l dau aliatilor lor.
• 24 iunie - Elfii au participat la o mare sarbatoare intr-un codru magic apartinind unui popor inrudit cu ei. Multa lume a fost invitata, chiar si neamul vrajitorilor, ba chair si cel al barbarilor, numai oamenii au fost lasati pe dinafara, nefiind considerati demni. Asa ca s-au resemnat cu mare amaraciune si au petrecut o zi si o noapte in solitude, post si meditatie.
• 25 iunie - Dupa o zi atit de intuneca nu putea sa urmeze decit una insorita: oameni si elfi au petrecut la un loc, au inteles ca aveau lucruri de aniversat. au impartasit tot felul de povesti, au facut schimb de tomuri despre istoria lor, au legat juraminte si promisiuni pentru zilele ce vor veni. Elfii mai ales au tot povestit despre ziua anterioara.
  Spre seara au pornit din nou la lupta, victoria asupra fortelor intrunericului era din ce in ce mai aproape, ajunsesera la portile cetatii asa ca au continuat lupta toata noaptea, pina in zori. La ivirea zorilor elfii au incercat sa isi izgoneasca aliatii din batalie, oamenii au refuzat sa ii lase singuri in viltoarea bataliei, iar refuzul acestora i-a miniat din cale afara, ajungind chiar sa ameninte cu ruperea aliantei. Dar oamenii nu puteau sa se retraga, credinta, admiratia si loialitatea nu ii lasau.
• 26 iunie - Tratamentul plin de rautate si amenintarile cu ruperea aliantei au continuat si a doua zi, facindu-i pe oameni sa ceara iertare in genunchi, desi in sufletul lor stiau ca nu au gresti cu nimic. Ba chiar dimpotriva. Si si-au reinnoit juramintele, si-au deschis sufetele, au cersit si au implorat.
  Spre seara situatia s-a mai calmat, parea ca s-a intors la vremurile bune si s-au avintat in lupta cu hotarire si vitejie, umplindu-se de glorie si unii si altii, lupta ce a durat pina in zorii zilei, cind s-au apropiat de victoria finala. Un ultim pas mai era de facut, o ultima incrucisare de sabii. Oamenii au cerut umil sa fie lasati si ei sa ia parte, dar nin nou s-au ciocnit de refuz, pe care l-au acceptat cu resemnare. Le ramasese doar sa astepte cu speranta o noua zi.
• 27 iunie - Venise ziua fatidica, a ultimei inclestari de sabii, elfii au pasit singuri, refuzind prezenta aliatilor, care ar fi vrut sa ii sprijine macar sufleteste. Batalia a fost usoara si au cistigat-o fara probleme. Si imediat dupa victorie, au uitat complet de aliatii lor oamenii, petrecind pina tirziu in noapte impreuna cu citeva triburi ale reptilienilor.
  Oamenii au fost coplesiti de tristete, s-au simtit raniti si tradati, au avut o usoara banuiala, dar daca ar fi stiut de pe atunci ce aveau sa afle abia dupa citeva luni, mult dupa ce totul se sfirsise, ca au fost injunghiati pe la spate si ca nu fusese vorba de o simpla petrecere ci chiar de o alianta de singe, o infratire a elfilor cu reptilienii, ar fi fost si mai tristi, s-ar fi simitit si mai raniti, si mai tradati.
• 28 iunie - Prima zi de dupa razboi a fost una plina de amagiri, promisiuni desarte si minciuni. Avind banuiala ca s-a intimplat ceva, oamenii au tot pus intrebari dar au fost mintiti, mintiti si iar mintiti. Ba chiar li s-a atras atentia catre reptilienii din Nord, in legatura cu care se pare ca intr-adevar era ceva nevinovat, pentru a nu se vorbi despre reptilienii din Sud, acolo unde chiar se intimplasera lucruri importante. Si ei au vrut sa creada, asa ca s-au lasat orbiti de minciuni, desi adevarul era orbitor de luminos.
• 29 iunie - Erau orbiti aproape cu totul dupa minciunile ce le fusesera turnate cu o zi inainte, dar totusi cu un dram de suspiciune oamenii au incercat sa faca mai multa lumina, aruncind o pricire in globul de cristal al wrajitorilor, dar au fost mintiti si de acestia, poate din rautate, poate din nepricepere, atintindu-le din nou atentia asupra reptilienilor din Nord, penru a nu-i observa pe cei din Sud.
  Totodata au incercat sa puna la cale o mare petrecere impreuna cu elfii peste citeva zile, dar acestia ii tot duceau cu vorba, lasind toate deciziile sub semnul intrebari si pentru ultima clipa.
• 30 iunie - Elfii au avut iarasi o purtare nestatornica, trecind de la toane pentru orice vorba la glume si jocuri sau chiar la promisiuni. Tot in acest timp aminau de fiecare data o hotarire asupra petrecerii ce urma si duceau cu vorba incercarile oamenilor de a pune la cale tot mai multe si mai multe petreceri.
  Razboiul impotriva fortelor intunericului fiind incheiat, elfii isi faceau de lucru in fiecare noapte impeuna cu alte popoare si nu mai dadeau ochi cu aliatii lor decit in cursul zilei, cind totusi ii lasau putin mai mult decit alte dati sa se implice in lupta cu dusmanii lor ancestrali, lupta care se apropia si ea de sfirsit.
• 1 iulie - Urma ca marea petrecere sa aiba loc a doua zi, dar elfii se inconjurau de mister, se prefaceau ca nu mai tin minte nimic au impins ultima confirmare chiar pina in ultimul ceas, pina in miez de noapte, la trecerea dintre zile.
• 2 iulie - Cu toate schimbarile aparute pina in ultima clipa, marea si mult asteptata petrecere a paut sa fie una reusita, chiar daca a durat atit de putin, dar totusi s-au spus lucrui importante, s-au aratat gesturi importante, s-au facut din nou promisiuni. Dar aerul era foarte greu de duhoarea reptilienilor, care desi erau ascunsi se simteau mai puternic ca niciodata. Asa ca oamenii au plecat cu sufletul impartit intre speranta si indoiala. Dar speranta insemna mai mult decit orice altceva.
• 3 iulie - Cind toate lucrurile pareau sa mearga bine, deodata elfii au luat o decizie neasteptata: sa rupa orice alianta cu oamenii. Totusi nu aveau inca sa le spuna acestora, mai lasindu-i citeva zile in nedumerire.
  Peste multe luni s-a aflat din niste cronici ascunse cum ca tot in acelasi timp sau pe apropape cu aceasta decizie, elfii ar fi rupt si alianta cu reptilienii. Poate ca nu se va afla niciodata cit de strinse au folst legaturile intre cele doua intimplari.
• 4 iulie - Si ceea ce avea sa se intimple s-a intimplat. Cumplita presimtire i-a tinut pe oameni treji toata noaptea, la sfat, intelesesera ce urmeaza sa se intimple dar refuzau sa accepte adevarul, legindu-se de orice amanunt.
  Au fost chemati de elfi la sfat pe malul Lacului Otravit unde au fost pusi in fata unei alegeri imposibile: pot ramine alaturi de elfi doar daca accepta sclavie fara nici o speranta. Lucru pe care nu il puteau accepta, dupa cum nu puteau continua a trai departe.

Continuare

© 2007 Bau Bau care a luat-o razna | De citit despre Ioana